Nu am pofta de mancare si stresul ma face sa ma concentrez pe altceva. Cand imi aduc aminte ca trebuie sa mananc, dau fuga la un supermarket si cumpar ce-mi pica. Ieri am cumparat 200g de halva. Am pus-o pe o farfurie si am taiat din ea. Iaca, vine si Desliu (Costin Desliu, colegul nostru). „Marian, ce mananci acolo? Aaaa halva!” Pune mana pe ambalaj, se apuca de citit si spune: „Perfect. Ai aici 200 grame de halva. Bun. 100 grame este zahar, 50 grame grasimi si restul alte porcarii. Sa-ti spun ce se intampla dupa ce mananci. Explodeaza glicemia, incepi sa ai ameteli si organismul intra in niste actiuni foarte ciudate. Ti-am mai spus, noi trebuie sa consumam o cana de zahar pe an. Tu consumi una acum, la aceasta masa. In plus, grasimea are un beneficiu foarte important. Duce zaharul direct in sange.”
Da, trebuie sa am grija, pe viitor. Am doua solutii: Sa evit astfel de produse sau sa incui usa biroului… sa nu intre Costin. :))
Dupa acest incident, mi-am amintit si de ce ne povestea Costin Desliu despre necesrul nostru de zahar: „Dragii mei, organismul are nevoie de o cana de zahar pe an, ideal sa-l luam din fructe. In schimb, noi folosim un sac pe an. Trageti voi concluziile!”
P.S. Luni a fost ziua de nastere a colegului Radu Buzaianu. Costin Desliu nici nu a vrut sa se atinga de tort. Putea sa ia farfuria si sa nu a manance. Rezolvam. El ne invata cu sportul si dieta, noi il invatam trucuri prin care sa iasa onorabil din situatii. :))
In imagine, cum am facut un tort din pepene, pentru Costin, iar pentru Mirela unul de la o celebra cofetarie… tot fara zahar!
Sper sa am timp sa va mai relatez povesti si despre ceilalti membri ai familiei noastre profesionale. Daca sunteti masochisti, cititi-l direct pe Costin Desliu! :))
Aaaa, nu uitati, daca doriti sa stati in preajma lui, de Costin Desliu si obsesia pentru zahar
