Putini dintre voi stiu ca am decis sa fac o rubrica in revista VIP pentru bufteni. Am numit-o „Buftea mea”. Sper sa ajung sa fac si mai mult de atat (oameni care au realizari, indiferent de varsta si alte criterii).
Daca mi se cere, suplimentar, voi da explicatii pentru fiecare, insa nu ma duceti in sfera politica. Ar fi o lipsa de respect. In aceasta postare, aveti un interviu cu Pusa, omul care, mai mult sau mai putin ajutat, a tinut steagul sus pentru spital… si a reusit. In continuare face lucruri minunate. Este suficient sa fii in preajma cand se intalneste cu oameni (la spital, pe strad la piata, etc) si sa citesti pe fata lor respectul si apreciarea.
Cand a preluat postul de manager al Spitalului Orasenesc Dr. Maria Burghele din Buftea, stia exact cum trebuie sa arate si sa functioneze o institutie care sa merite aprecierea si increderea celor care ii pasesc pragul. Avea 21 de ani de experienta in sistemul medical, o buna parte din aceasta perioada fiind petrecuta la serviciul de urgenta prespitaliceasca. Alaturi de pacientii pe care i-a insotit in diferite spitale a trait speranta, teama, increderea sau incertitudinea fata de calitatea serviciilor.
Doamna Florentina Rudeanu, care au fost primele lucruri pe care le-ati facut ca manager?
Primul lucru, pe care vreau sa-l stabilesc si cu dvs., a fost sa mi se spuna Pusa. Este conditia pentru a continua acest interviu. Al doilea lucru a insemnat coagularea unei echipe care sa gandeasca intr-un mod constructiv. Am inceput sa punem pe hartie fiecare ce ar vrea sa schimbe si ce idei aveam pentru a revigora spitalul. Apoi au inceput actiunile concrete, dinamice, adaptate la fiecare situatie aparuta sau existenta.
Cum a decurs colaborarea cu institutiile cu care erai obligata sa lucrezi?
in luna iulie 2010, spitalul, cu un aspect vetust, avea trei specialitati: obstetrica-ginecologie, interne si chirurgie, plus trei cabinete in ambulatoriu. in curand, a inceput sa se spuna despre mine ca sunt persoana pe care o dai afara pe usa si intra pe geam. Am fost la Ministerul Sanatatii, la autoritatile judetene, la Casa de Asigurari, am cautat sponsori, am facut drumuri, solicitari si rugaminti. Dupa primele noua luni, spitalul avea o camera de garda noua, dotata corespunzator, si aparatura laparoscopica performanta. Mai mult, doctorul Andrei Müller-Funogea, de la clinica din Aachen (Germania), a efectuat in spitalul nostru o operatie in premiera nationala in sfera uro-ginecologiei, fiind asistat de medicii nostri si de invitati de la spitalul Giulesti.
Totul a fost minunat… pana la inchiderea spitalului.
Da. Aveam internari, consultatii si rezolvam cazuri urgente. in plus, am reusit sa readucem incredrea in Maternitatea Buftea. Numai ca, exact cand lucrurile au inceput sa mearga bine iar calitatea actului medical a convins pacientul si comunitatea, activitatea spitalului a fost suspendata, fiind unul dintre cele 67 care, printr-o „celebra” hotarare de guvern, urmau sa devina camine pentru batrani.
De ce nu ai renuntat, mai ales ca ti s-a oferit finantare si chiar posibilitatea de a face acel camin de batrani?
Nu stiu… Poate ca spitalul se apropiase prea mult de ceea ce visam si nu voiam sa ma trezesc, desi primeam palme si, ca sa ma exprim ceva mai plastic, eram stropita cu acid. Poate ca sunt facuta sa lupt, iar Creatorul a considerat ca mai am nevoie de provocari. Cert este ca a inceput o adevarata batalie pentru redeschiderea spitalului. Un an de drumuri, memorii, actiuni in instanta, stat prin anticamere si insistente, dublate de argumente numeroase si convingatoare. Un luptator trebuie sa aiba si o doza de nebunie si inconstienta. Trebuie sa-si asume sacrificii si sa creada in victoria lui, chiar si atunci cand cei din jurul sau isi pierd speranta sau devin sceptici. Nu stiu cat m-a motivat orgoliul de a nu abandona si cat dorinta de a face un lucru trainic pentru oamenii in mijlocul caruia am trait si pe care i-am cunoscut mai ales cand sufereau. intr-un final, am reconfirmat zicala ca tenacitatea si credinta intr-un ideal conduc la reusita.
Cum era atmosfera in timpul acelui an?
Un spitalul fara pacienti, cinci oameni „hranindu-se” din acelasi ideal, ramasi mai mult de un an sa puna cap la cap idei, construind proiecte si opunandu-se oricarei incercari de schimbare a destinatiei unitatii. Capacitatea omului de a gasi solutii in situatii ce par fara iesire este uluitoare. Asa am descoperit, intr-o noapte de ianuarie 2012, punctul vulnerabil al actului care a inchis spitalele: era aplicabil numai pentru anul 2011. Imediat a renascut speranta si in jurul ei s-au adunat din ce in ce mai multi oameni, atat factorii decizionali si diferite fundatii, cat si presa si cetatenii orasului.
Cand si cum s-a redeschis spitalul?
Pe 31 mai 2012, spitalul a primit avizul Ministerului Sanatatii, iar pe 1 octombrie a incheiat contractul cu Casa de Asigurari de Sanatate, fiind primul dintre cele 67 de spitale care a reinceput sa functioneze in acel an. A urmat efortul pentru alcatuirea rapida a unei echipe de profesionisti, modificarea aspectului si dotarilor si obtinerea unei eficiente imediate. Gratie sprijinului autoritatilor judetene, care au preluat managementul spitalului de la Ministerul Sanatatii, unitatea si-a redeschis portile cu interiorul complet renovat, fiind dotata cu aparatura care a starnit pe alocuri invidie. Avem o echipa formata din 20 de medici si 47 de cadre medii, ce ofera servicii medicale diversificate in obstetrica–ginecologie, neonatologie, ATI (n. red. – Anestezie si Terapie Intensiva), chirurgie generala, medicina interna, cardiologie, pediatrie, diabet, nutritie si boli metabolice, neurologie prin ambulatoriu, spitalizare de zi si spitalizare continua. Acum ducem o altfel de lupta, pentru cresterea continua a calitatii actului medical astfel incat sa atragem cat mai multi pacienti. Datele statistice arata ca in 2013 de serviciile oferite de spitalul nostru au beneficiat aproximativ 35.000 de pacienti si s-au nascut aici peste 500 de copii.
Cum stii ca esti pe drumul cel bun?
Imaginea spitalului „furnicar” care ma intampina in fiecare dimineata si faptul ca locuitorii orasului in care traiesc au un motiv in plus de multumire. Norocul meu a fost ca am intalnit aici oameni care au gandit ca mine, si anume ca, pe termen lung, dincolo de nume, statut social si promisiuni, vorbesc faptele. Prin deciziile lor s-au finantat investitiile din unitate astfel incat la ora actuala spitalul se poate mandri, ca sa dau doar doua exemple, cu un laborator de analize medicale complet echipat, acreditat RENAR si aflat din iunie 2014 in contract cu Casa de Asigurari de Sanatate Ilfov, si cu un sistem de endoscopie de mare performanta.
Ce mai urmeaza?
Reusitele nu aduc platitudine ci iti dau increderea ca poti mai mult. Echipa manageriala si-a propus, pe termen scurt si mediu, sa obtina acreditarea spitalului si infiintarea unor noi compartimente de oncoginecologie, urologie si recuperare medicala. Angajatii din sistemul de sanatate sunt incurajati sa continue de respectul si recunostinta pacientilor. in fiecare zi mi se intampla sa mi se multumeasca printr-o privire, un zambet sau o strangere de mana. Acest sentiment nu poate fi cumparat cu bani si nu poate fi inlocuit de nimic!
Text extras din interviul etalat in revista VIP!