M-am lasat convins de colegii de la VIP sa merg la Iasi. Am fost chemati acolo de organizatorii „Seriile Filmului Romanesc – Timpul”. Am simtit o chimie cu baiatul asta, Andrei Giurgia si am acceptat. Ne-am imbarcat in doua masini si am purces catre capitala Tarii Moldovei, nu inainte de a realiza actiunea cu vedete „Iubesc Oina” (revin cu detalii)
Obositor!
Campania „Iubesc Oina” se intampla sambata 9 Mai, iar dupa eveniment am plecat catre Iasi. Trezit de la 5.00 dimineata, mi-a fost destul de greu. Suntem tineri si rezistam! Dar, sa revenim la Iasi. Ne-am cazat si am fost sunati de o colega, iesanca Cristina Bursuc, sa iesim la masa. Apropo de Cristina, trebuie sa-i multumim atat ei, cat si prietenului ei. Au stat langa noi si ne-au dus oriunde am avut nevoie. Ba, Cristina a fost agitata toata aceasta perioada. Mereu atenta si serviabila, ca o adevarata gazda. Sincer, m-a impresionat!
Seara 1:
– Am luat masa, in formula completa, la un restaurant nou si bine cotat. Preparau mancarurile in fata noastra.
– Andrei Giurgia suna de zor spunandu-ne ca ne asteapta la Teatrul Fix. Am ajuns si noi la fix, fix ora 00.12. Ne-au intampinat ca pe niste staruri. Imediat s-a eliberat o masa si ne-am asezat in mijlocul unor tineri frumosi (sotia nu citeste parantezele, deci pot sa spun ca erau niste tinere mult prea simpatice, ca mai toate iesencele). Nu am vazut de mult atata distractie si voie buna. Desi eram obositi, ne-au acaparat si pe noi. Ba, a venit randul nostru sa cantam. Lider a fost, evident, Gianina Corondan. Eu am stat mai in spate si am sustinut, asa cum am declarat, pe vocea 4 sau 5… nici eu nu mai stiu. Singurl care a stat la masa a fost Radu Buzaianu… Sa-i fie rusine! A motivat: „Marian, daca tu esti vocea 4-5, eu sunt elmentul care strica boxele… deci, mai bine… NU.”
In sfarsit, ne retragem. Am reusit sa-l convingem pe Andrei sa ne elibereze. Am plecat de acolo cu bucurie in suflet, tutun in plamani si pe haine, dar cu o parere frumoasa despre tinerii ieseni. Am omis sa va spun, erau voluntarii care au ajutat la organizarea evenimentului mare.
Cea mai plina zi sau ziua 2
Dimineata am iesit in centrul orasului. Am vazut multe locuri frumoase, insa nu ne-am intalnit cu primarul. A fost ocupat cu alte probleme. L-am inteles, este firesc, mai ales atunci cand esti indragostit lulea.
Cu pranzul a fost interesant. Andrei ne-a chemat, pe mine, pe Radu si pe Gianina la o locatie exceptionala. Este in Copou si se numeste „La conac”. Acolo aveam sa ne intalnim cu Adrian Paduraru si Teodora Mares. Teodora venise si cu fratele cel mic (din filmul „Declaratie de dragoste”), laudaros si cu pantofi galbeni. Ca de fiecare data cand vine el, ies scantei si dispute aprige. Nu va pot spune numele lui, deoarece nu am acest drept. M-a somat prin avocati sa nu o fac. Va spun despre el ca este bancher, simpatic, are o nevasta si un copil foarte frumosi, a intermediat multe castiguri la loterie si a fost unul dintre „soimii patriei”.
Nu vreti sa va povestesc mai bine despre locatie? Ma intriga asta micu si nu vreau sa-l promovez. Oricum nu are talent. Cei care-l suna de zor, ori nu au auzit ca mai exista alti actori, nu au descoperit alte voci pentru reclame sau nu au de cine rade. :))
Va recomand sa mergeti la Daniel, patronul localului. A investit multi bani ca sa arate acolo ceva autentic romanesc… vorbim dupa.
Plecam! In sfarsit, scapam de Duban. Ptuuu ca-i pomenisi numele. Ma scuzati domnule Andrei Duban, insa nu pot sa-i las pe cei trei cititori ai blogului sa-si dea seama cu greu pe cine sa evite. Cei trei nu-s o pierdere pentru domnia voastra, dar le-am facut lor un bine. :)) Nu ai venit la oina ca te pregateai sa pleci cu avionul la Iasi! Asa-i ca te-au nimerit turbulentele urate de noi? :))
… suna telefonul. Trebuie sa plec urgent. Se pare ca lui Duban nu-i place cele scrise. Revin!