Daca v-as intreba si voi ar trebui sa-mi raspundeti sincer, care ar fi raspunsul la intrebarea: Deciziile voastre sunt rationale sau sentimentale? Stiu, o sa-mi spuneti ca ambele sunt corecte, adica luati decizii si cu componenta rationala, dar si cu componenta sentimentala. Ok, dar ce predomina in acest caz? Ei bine, va invit sa va adresati unui coach, daca aveti astfel de preocupari. Da putere rationalului prin coaching! In plus, daca folositi sau puneti in discutie mai multe situatii, o sa aveti si o metodologie prin care sa gestionati singuri deciziile viitoare. Personal, am avut momente in care am pierdut enorm de mult, atat in plan financiar, cat si in plan personal, din acest motiv. Mai grav este ca-i afectam si pe cei din jur. Fara sa ne dam seama, ei au cel mai mult de suferit. Cei mai multi aleg sentimentalul in detrimentul rationalului si confunda competentele cu rutinele sau intuitia cu expertiza. Chiar si in situatia in care va considerati o persoana rationala, trebuie sa apelati la un coach pentru a vedea ce sta la baza acelul rationament. Atentie! Este important sa definiti si sa rezolvati blocajele care stau la baza deciziilor puternic sentimentale, altfel se pot continua unele traume.
„Sunt terminata, plang de doua zile. Am renuntat la un om in varsta si m-am simtit ca atunci cand am fost nevoita sa dau afara un intreg schimb din fabrica unde lucram. A fost ingrozitor! Nu stiu daca oamenii aia aveau ce manca, nu stiu daca aveau copii sau probleme de sanatate in familie.” Este declaratia unui antreprenor care a fost nevoit sa concedieze un angajat trecut peste 50 de ani, situatie care a dus la retrairea unor situatii mai vechi.
Parca si aud vocile acuzatoare din jur! „Asta nu este rational, este comportament barbar…” Ei bine, pentru ca acel antreprenor a participat la o sedinta de coaching pentru aceasta situatie, a putut sa-i argumenteze angajatului ce a stat la baza deciziei. „Cand te-am angajat, am vazut la tine rutine, nu competente si am crezut ca ai expertize, pentru ca ai vechime in domeniu. Vreau altceva pentru clientii mei!” Ce a urmat? Persoana s-a angajat la o alta companie, cu mai putine pretentii si a spus problemele pe care le are. Impreuna cu noul angajator, a facut un plan de cariera, un plan de echipare cu competente si un program intensiv de practica pentru fixarea acestora. Desigur ca a fost nevoit sa reduca din pretentiile financiare si a acceptat sa ajunga peste un timp la nivelul salarial de la care a plecat, insa in mod corect si real. Este un caz fericit! Cand a primit telefon de la fostul angajat, antreprenorul a inteles ca facuse o fapta buna si a reusit sa nu-si puna compania in pericol. Au ramas prieteni si sunt sanse sa poata colabora in viitor. Decizii rationale sau sentimentale?
Sa auzim numai de bine!