In ziua in care joaca Dinamo, socrul si mama nu trebuie sa „cobeasca”! :))

Cand am citit ca anul acesta la Bookfest invitatul din Statele Unite ne vorbeste despre superstitii, dar mai ales de superstitia lor legata de cifra 13, am inceput sa ma intreb ce superstitii am eu. Am descoperit doua. De fapt, as spune ca una, deoarece sunt legate. In ziua in care joaca Dinamo, socrul si mama nu trebuie sa „cobeasca”! :)) Pana in luna aprilie a acestui an 2018, faceam tot posibilul sa nu ma intalnesc cu socrul meu in ziua in care avea meci echipa mea favorita. Desi socrul meu este dinamovist ca si mine, se intampla ceva ciudat. De fapt, era un sir de coincidente si autosugestie. Stia ca subiectul „Dinamo” este sensibil pentru mine si imi arunca niste indoieli si semne de intrebare. Nu prea s-a mai intamplat. Probabil ca sotia a transmis un mesaj secret. In plus, asa cum spuneam, din aprilie, odata cu „calificarea” echipei in play-out, nu mi-a mai pasat asa mult de rezultate si… sunt mai linistit!  Sper ca socrul meu sa nu citeasca aceasta postare. Nu de alta, dar nu mi-a gresit niciodata cu nimic, ba mi-a suportat toate „tampeniile” si nu vreau sa-l supar.

Nu trebuie sa o supar pe mama in ziua meciului!

Cealalta superstitie este legata tot de Dinamo, dar in legatura cu mama mea. Se intampla sa o supar chiar inainte de plecarea la meci sau sa facem galagie multa si exagerata inainte de plecare si ea sa zica: „Stati mama linistiti acasa! Daca stiti ca nu castigati, de ce va mai duceti pe stadion? Va duceti sa va enervati!?” Azi asa, maine asa, afirmatiile ei se dovedeau reale si eu nu mai stiam ce sa cred. Ca sa nu caut prea multe explicatii, ma port frumos cu ea in ziua meciului. Ba, ii spun sa se roage pentru noi sa castigam. „Mama, avem mare nevoie de victorie. Este un meci important. Te rogi si pentru noi sa batem? Multumesc draga mea! Te iubesc mult!” Si, uite asa stiu ca am in mama mea un sprijin. Ca de, sa nu se supere baiatul ei.

Am insistat ca Luca si Adelin sa tina tot cu Dinamo!

Desi copiii au dezvoltat instinctul de castigator, prin urmare trebuiau sa tina cu alta echipa, am insistat ca baietii mei sa tina cu Dinamo. De ce? Pentru ca am analizat toate situatiile si am realizat ca mersul pe stadion si discutiiile despre acest subiect ne tin aproape. In plus, astept sa ma duca si ei pe stadion, la randul lor. „Hai tata, mergem pe stadion!” Sunt constient ca diferente de generatii vor fi bariere uriase. Aceasta este solutia gasita de mine. Daca aveti si alte sugestii, m-as bucura enorm sa le aflu!.

Sa auzim numai de bine! Ne vedem la Bookfest, cu sau fara superstitii!